ZBOARA CU MINE

Azi, focul ce mocneste in inima-mi pustie
asteapta doar o pala de vant sa se-nteteasca,
iar sufletul cuprins de vis si fantezie
intrat in agonie, nu vrea sa se trezeasca.


Doar un pic de mister si o farama de teama
adauga iubirii savoare si parfum
si placeri nestiute ne atrag si ne cheama
si inimi ni se-aprind si iau foc fara fum.


Cu zambetul sfios, privirea de jaratec
imi picuri foc in vine la tine cand privesc
si-apoi cuvinte dulci cu glas tandru, molatec
imi spui printre saruturi si zau ca ma topesc.


Cu mana-ti priceputa imi dai fara sa-ti cer
atingeri diafane ce corpu-ti rascolesc.
Stapan devi pe trupul pe care ti-l ofer 
iar eu ma pierd de drag, nu mai stiu ce gandesc.


Atunci ne inaltam spre capete de lume,
dincolo de hotare, de margini de pamant,
cu mainile-nclestate cand ne rostim pe nume
sau ochi in ochi, tacuti, fara nici-un cuvant...


Si imbatati de patimi, pierduti de ratiune
sa confundam realul cu tot ce este vis.
-Hai sa zburam iubite, la capete de lume
sa ne-mplinim iubirea, asa cum mi-ai promis!


Iti jur ca-s ingrozita de o asa iubire
caci n-am trait nicicand tot ce traiesc acum,
de-aceea azi iti cer: vino zboara cu mine
sa cautam in doi acel capat de drum!