marți, 3 aprilie 2012

IARTA-MA

Tarziu, in noapte, plang, oftez si ma intreb:
cum as putea eu oare greseala sa-mi indrept?!
Si cum de ai putea vreodata sa ma ierti
chiar daca tot ce vreau e sa vii sa ma certi.


Iar daca de necaz imi spui un cuvant care doare,
ti-as astupa cu gura mea buzele dulci-amare
si iarasi dac-ai incerca un cuvant sa rostesti
nu stiu de-atatea sarutari daca-ai sa reusesti.


Apoi as cobori pe gat, pe-obrajii rosii foc
si poate inima ti-o-nmoi daca-o sa am noroc.
Si-as cade chiar si in genunchi sa-ti cer din nou iertare
si sa-ti promit ca nu mai fac greseala asa mare.


As face tot ce tu ai vrea sa-nlatur supararea
si tot nu stiu dac-as putea sa iti obtin iertarea,
iar daca un zambet firav s-ar ivi-n colt de buza
sa cred ca a mea gelozie incet, incet te-amuza?!


Si dac-o lacrima din gene mi-ar cade pe obraz
sa stii ca-i lacrima de drag , nu una de necaz.
Ca impacarea e mai buna decat daca-i udata 
din cand in cand cu lacrima din dragoste curata.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu