Cum timpul zboara precum un puf de papadie,
cum dragostea se pierde unde nimeni nu stie,
cand simti din fericire doar gustul de taciune
cand totul sta sa cada, doar sufletul ramane!
Cand lacrima porneste din ochii visatori
chiar de-i de bucurie sau jale alte ori,
cand riduri stau s-apara de vremuri rele, bune,
chiar zambetu-ti se stinge, doar sufletul ramane!
Cand cel de langa tine pe care il iubesti
se-ascunde dupa voaluri si iti vinde povesti,
cand cu toata fiinta visezi iubiri nebune,
visul se pierde-n ceata dar sufletul ramane!
Cand ai lasat in lume pe-o coala de hartie
descoperiri marete sau doar o poezie
si-ai pus in totul suflet si inima-ti farame
totul se risipeste. Doar sufletul ramane.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu