E greu sa fii pribeag, departe-n alta tara
cu gandul la cei dragi sa-adormi seara de seara
sa nu iti vezi fetita, sa nu iti vezi feciorul,
sa simti cum te apasa si te usuca dorul...
Cand sti ca ai lasat acas' pe mama trista
cu ochii inrositi de lacrimi in batista,
ca-i singura sarmana si-mi duce grija, iata,
ca-ai mei copii sunt singuri, fara mama si tata.
Cand am plecat n-aveau nici bani de-o biata paine,
doar o mica speranta ca maine-o fi mai bine,
dar zile trec in sir triste si suparate
si nu pot sa-i ajut ca sunt asa departe...
Mi-am pus intreaga viata intr-un mic geamantan
si am iesit pe usa cu ochii sus la geam,
sa-i vad pe copilasi cum imi faceau cu mana
si cum plangea in hohot maicuta mea, batrana...
Sa ma-ajute fecioara si Domn' Iisus prea Sfant
sa ma intorc in tara, pe toti la piept sa-i strang
copii, colegi. prieteni, nepoti, cumnati, surori,
caci dorul catre voi m-a ars de multe ori...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu