E noaptea din urma pe care as vrea s-o traim amandoi,
dar luna, geloasa, apare si se furiseaza-ntre noi.
Din ochii tai tristi picura lacrimi sincere, verzi si curate
si-ti spun vorbe dulci, dar vantul le poarta departe.
Ma-aplec sa-ti sarut usor mana care altadat' m-atingea.
Iti simteam in suflet caldura ce-mi aprindea pe loc inima.
Tu retragi mana grabit iar luna geloasa, zambeste.
Simti cat de mult m-ai ranit?! Simti inima cum mi-o topeste?!
As vrea sa iti sorb cu-o privire apa marii din ochii tai verzi,
as vrea sa iti spun cat te-ador, dar ma-ntreb, tu ma crezi?!
Chiar si luna e trista si-mi citeste pe chip disperarea
si cu lacrimi amare ma sting.Tot cu ele agit usor marea.
Si luna de sus dintre surorile ei sclipitoare
incepe sa planga cu lacrimi grele, reci si amare.
Credea ca e singura cu dragostea neimplinita
dar vede cum sufar ca stie ca sunt parasita.
Un semn de mi-ai face la tine in zbor as veni,
o vorba de-ai spune si timpul pe loc l-as opri.
Si luna ma-ndeamna la tine si-n soapta sfaturi imi spune
de-acum vrea sa fie coplice doar la amoruri nebune.
Ai putea tu, iubite, sa-mi dai o speranta-n amor, nebunie,
doar luna sa fie cu noi, doar ea singura sa ne stie,
sa-mi aduci linistea-n suflet si in nopti visele dulci,
zilelor sa-mi intorci bucuria?! Ai putea toate astea s-aduci?!?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu