Degeaba inchid ochii, somnul se-ndeparteaza,
degeaba-ncerc sa rad, inima-mi tot ofteaza.
Degeaba cred ca o speranta e ultima ce moare,
degeaba incerc sa te uit, amintirea ta doare...
Cate dorinte am avut, am tot sperat degeaba
ca le-am cladit doar pe nisip si mi le sterse apa.
Si cate focuri s-au aprins cand ochii sclipitori
imi trimiteau sageti de ape de dimineata-n zori...
Sau noapte cand venea alene si-n drumul meu prin viata
imi aminteam privirea verde de flacari si de gheata
ma cuprindeau atunci fiori si-azi cand mi-aduc aminte
imi pare rau ca-am asteptat tacuta si cuminte.
C-am asteptat degeaba, degeaba am sperat
si visul ca vom fi-mpreuna usor s-a spulberat.
Nu mi-a ramas decat atat, sa-l rog pe Dumnezeu
sa-ti dea noroc si sa iubesti cum te-am iubit si eu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu