As fi putut sa tin flacara vie
dar cum inima ta-i mereu pustie,
cum usa catre ea-i mereu inchisa,
cum as putea mentine flacara aprinsa?!
As fi putut tine focul aprins
dar prin tacerea ta, totul ai stins.
Ce alte vorbe sa-ti aduc in dar
si o scanteie sa se-aprinda iar?!
Dar fumul greu in fata m-a izbit
si cenusi de-amintiri ce ard incet, mocnit.
Doar aste urme cred ca-au mai ramas
din toata dragostea ce inima mi-a ars.
Si anii-n care am plans dupa tine
pe fata mi-au lasat doar riduri fine,
dar ce-au sapat in suflet si-n inima mea
azi nimeni si nimic n-o poate astupa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu