Sa scriu despre iubire ca-i dulce ca si mierea?!
Sa scriu despre suras ca-i fin ca adierea?!
Sau despre tot ce-nseamna o strangere de mana?!
Sau despre-o vorba calda,soptita si blajina?!
Mai trebuie sa spun ca-a lui privire verde
ma-nebuneste-ncet?! Ii spun ,dar el m-ar crede?!
Si ca orice cuvant sau zambetul lui frige
si simt fiori in corp chiar daca nu m-atinge...
Iar seara cand se lasa si vreau sa ma-odihnesc
eu dupa ochii verzi si glasul lui tanjesc.
Si-as vrea sa simt cum bratu-i puternic ma cuprinde,
sa simt cum soapta lui ma-ngheata si ma-aprinde,
sa simt sarutul dulce cum usor ma inalta
sa simt cum ma doreste ,cum trupu-i prinde viata
sa-i daruiesc iubire cat pentru-o viata-ntreaga
sa rad cu el,sa plang,iar el sa ma-nteleaga
si daca dupa-o noapte de focuri tot nestinse
noi ne vom inalta pe culmi tot neatinse
si cand dorinta creste minut dupa minut
si noi ne vom iubi din ce in ce mai mult.
Atunci ne vom da seama ce mare ne-a fost chinul
si ce farsa ne joaca sau ne-a jucat destinul
si-asa ne vom convinge ca viata-i pentru noi
ca un tango fierbinte ce se danseaza-n doi-
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu