Ai fot precum o mangaiere
care la prima adiere
s-a dus,s-amprastiat in vant,
sau poate n-ai fost nici atat.
Sau ca un puf de papadie
care atunci cand vantu-adie
se spulbera precum un fum
si n-a ramas nimic acum.
Ai fost precum un vis de noapte,
un zambet cald cu blande soapte
si-odat ce zorii s-au ivit
si visul meu s-a risipit.
Ai fost ce nu putea sa fie:
adevarata mea magie.
M-ai fermecat cu un sarut
si vraja-acum s-a desfacut.
Si ma intorc la viata mea
de-o fi ea buna sau mai rea,
dar e reala si stiu bine
ca n-ai sa vii nicicand la mine.
Eu sunt o biata muritoare
care dau dragostei valoare .
Tu esti prea sus in lumea ta
si nu cred ca-mi vezi dragostea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu