CUVINTE...CUVINTE

De cand te nasti rostesti cate-un cuvant
si doar cu cateva ramai pe piatra de mormant.
Cuvantul a fost primul lasat de Domnul Sfant
si viata-i definita cand spui-traiesc-intr-un cuvant.

Cand cresti apoi,cuvinte mari rostesti,
dar si mai mari cand te indragostesti.
Doar cu-un cuvant soptit iti cresc aripi sa zbori,
iar cand nu il auzi,iti doresti chiar sa mori.

Rostul lui pe pamant e sa fie rostit
si-atunci cand suferi mult si-atunci cand esti iubit,
dar cand iubesti cu foc,cuvintele fac hora
vorbesti fara-ncetare ,la orisicare ora.
.
Tot prin cuvinte poti sa faci pod peste lume,
sau pe-altele-n buchete sau versuri sa se-adune.
As vrea ca toata lumea sa stie-aste cuvinte
ca dragostea e dulce,curata si nu minte.

Cu un cuvant, iubirea, poti s-o transformi in ura
si adevarul cald, intr-o rece minciuna
si flacara din ochi cu-o vorba o poti stinge,
sau un cuvant de gheata l-auzi si poate frige.

Cu un cuvant de-alint faci lacrima sa sece.
Iar altele mai dure iti fac inima rece.
Vorbeste cu oricine,dar stai sa chibzuiesti
cand rostesti un cuvant,pe cel drag il ranesti?!

Mai sunt cele tacute,ascunse in priviri,
care dezvaluiesc tainicele iubiri.
Sau sunt inversunate si cand te sfredelesc
le simti sloiul de gheata si sufletu-ti ranesc.

De-aceea eu va spun,prieteni,invatati
cuvinte dulci si blande si sa le repetati!
Si spuneti cand puteti tot ce inima simte
ca-n viata asta scurta ,noi traim prin cuvinte.

Si as mai scrie pana dimineata
cate cuvinte invatam in viata,
dar imi doresc pe-acestea ce le stiu
sa le traiesc din plin,nu sa le scriu.