De ce elixirul vietii?

• Salutare omenire...

•              Nu stiu daca vi se pare o idee grozava,dar mie asa mi s-a parut.sa deschid un blog unde imi pot expune toate creatiile mele...aproape toate...eee,unele dintre ele.               Mi s-a parut o idee grozava,unde prietenii mei ma pot vizita si unde vor gasi (sper) putina dragoste,pasiune,nebunie.Sau mai multa.Depinde de starea sufleteasca a fiecaruia.
             De ce Elixirul vietii"? Pentru ca ,pentru mine ,poezia e ca un balsam,ca un elixir.Cand sunt trista ma retrag in poezie,cand sunt vesela ,o cant.Si uite asa of-urile ajung pe hartie sub forma de versuri.     Daca v-am facut curiosi,haidem sa strabatem impreuna cele cateva incercari!      Daca sunt sau nu reusite ,voi decideti.

  
              Daca v-au placut sau nu,astept in ambele cazuri, comentariile voastre.Nimic nu ma supara mai tare decat indiferenta. Deci,daca ati intrat pe acest blog din curiozitate sau din intamplare,apoi ,spuneti-va parerea.Buna sau rea.  In cuvinte multe sau putine.Va multumesc!
            Daca nu aveti prietenii,nu stiu,cumparatii(?), castigatii, dar faceti ceva.Eu am ,si inca foarte buni si foarte sinceri.  Unul dintre ei este Cornelius Constandan.. Daca el nu ar fi existat,nici aceasta pagina nu ar fi existat. .Ii multumesc din suflet! nu pierdeti daca urmariti si blogul lui.(vezi la urmaresc si pe...in dreapta postarilor)

  
  
         Si pentru ca data de 15 ianuarie ne aminteste de Eminescu, am sa deschid cu un omagiu,adus poetului dragostei.
       Asadar,haidem sa-l slavim impreuna ,acum la 162 de ani de la nastere,pe cel care a fost ,este si va ramane Luceafarul poeziei romanesti!  
  
  
  
  
  
  
  

  

  
  
                                    OMAGIU
  
  

• Jos,pe al Dunarii mal,
  la margine de hotar,
  peste valuri spumegande
  ... auzim soaptele-ti blande,
  
  vedem lebada cum trece
  printre trestii gratioasa,
  ascultam chemarea rece
  a codrului de matasa,
  
  si cea ultima dorinta
  ce ai pus-o pe-nserate
  sa ai somnul lin ca marea
  alaturi de codru-frate
  
  si in urma-ti sa nu plangem
  Luceafar nemuritor,
  doar sa-asculti cum pica frunza,
  vesteda ,plina de dor...
  
  Ai cantat cu maiestrie
  Romania ta de glorii,
  ai urcat in slavi stramosii
  cu-a lor lupte si victorii,
  
  ai fost esti si vei ramane
  Luceafarul poeziei
  si-ti aduce azi omagiu
  toata floarea Romaniei.
  
  Caci pe vechile alei
  zilnic noi te regasim
  si sub parfum tacut de tei
  floare-albastra-ti daruim.