OGLINDA

Sunt singura si-n tacere privesc
ca-i trista ca o palida pata
imaginea vie pe care-o privesc 
din ogilnda lacului mata.


Arunc cu petale si frunze de mar
sa vad daca rade si-i bine
si cercuri treurande ii iese din par
si-i trista la fel ca si mine.


Si ochii caprui care pana mai ieri
zambeau emanand fericire
acum sunt tristi ca nu le oferi
un strop din frumoasa iubire.


Dar, iata, tu vi cu bratele-ntinse
si zambind imi cauti privirea,
iar doua inimi de dragoste-aprinse
curand isi gasesc fericirea.


Si-oglinda lacului,limpede ,mat,
a prins o imagine noua,
un singur trup din doua format,
o singura inima, formata din doua.