Am zidit imprejurul inimii mele
un zid kilometric.Si-am mai pus si zabrele.
Credeam ca nimic n-ar strapunge-acest zid.
Dar sageata cu gust de amor in ea s-a infipt.
Credeam c-am s-o scap de-al dragostei chin,
caci e dulce,dar cu parfum de pelin.
Voiam s-o feresc de focul aprins al iubirii.
Dar tot s-antamplat ,ca asta-i o lege a firii.
Si-acum biata inima sangereaza cu foc
caci stie ca-n dragoste n-are noroc.
-Ce sa-i fac?!ce sa-i spun ,sa-i alin din durere?!
-Cum as putea sa o-mpac!?ca iubire ea cere.
Tu esti singurul ce-ai putea sa o vindeci de plans
daruindu-i in fiece zi un singur suras.
De cand se-nsereaza si pana in zori dimineata,
de cand te trezesti si pana in noapte.O viata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu