Ti-s ochii doua petice de cer
iar stelele-ti sclipesc cand ma privesti,
pe bolta lor simt taine si mister
cand spui c-ai obosit sa ma iubesti...
Si iernile ce viata-ti viscolira
au inghetat si lacrima-ti albastra,
iar vanturile, sufletu-ti golira
ca au batut si-au alungat dragostea noastra.
Cat as fi vrut ca zambetu-mi sa-adune,
sa-nlature durerile ce anii iti lasara
si-n gandurile de pe tamplele batrane
sa ninga doar cu flori de primavara!!!
Acum ridica-ti plasa din priviri
sa iti vad cerul limpede, senin,
iar dintre miile de amintiri
pastreaza-le doar pe-alea care vin.
Te-ai risipit in mii de bucatele
si-as vrea sa te adun in viata mea,
sa-nlatur cu-un cuvant visele rele,
sa facem legamant cu dragostea
Dar chiar de-ncerc sa-nlocuiesc tacerea
sa-ti pun in carca bucurii si ras,
ma tem ca-i prea tarziu si doar placerea
si visele , nu mai sunt de ajuns.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu