De mult, cand am plecat de-acas' din Romania,
mi-am zis sa nu-mi pierd cinstea, sa nu-mi pierd omenia,
sa nu ma schimbe banul, chiar de-i muncit cinstit
cu truda, cu migala, ba plans, ba chinuit...
Ca am lasat copiii singuri in Romania
si pierd ce-i mai de pret, le pierd copilaria.
Anii cei mai frumosi si orice-as incerca
nu pot nici ai opri,nici ai recupera.
Ca mine-s multe mame aici din Romania
ce si-au lasat acasa copiii, bucuria,
sau au lasat batranii pe care i-au iubit
sperand sa-i prinda-n viata ,dar nu i-au mai gasit.
In inimi cu speranta si-n brate c-o valiza
am vrut sa scapam tara de blestem si de criza
ca-i la pamant sarmana si noi n-avem putere
sa o scapam de criza, cat ajutor ne-ar cere.
E-n criza Romania?! E-n coma, vedeti bine!
Se chinuie sarmana si sigur nu-si revine
si anii trec pe rand si-i tot coma profunda
tot striga ajutor. Dar cine s-o auda?!?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu