Afara ploua. Ploua si-n sufletul meu
si lacrimi reci si grele imi spala fata,
nici nu-mi mai amintesc de cand pe drumul greu
cu zambet si lumina se ivea dimineata.
Vad lacrimi lungi , siroaie , din nor cum se desprind
si cu cata furie ele cad in tarana
si-aceleasi sentimente pe mine ma cuprind
cand lacrima din suflet inima imi farama.
Dar norul se destrama si lacrimile grele
incep a se rari si se opresc pe loc.
Doar boabele ce pica cu dorurile mele
din inima , din suflet, nu se opresc deloc.
Cerul se-nsenineaza si razele de soare
in graba lor cea mare tarasc un curcubeu.
Doar viata mea ramane trista, fara culoare
caci nu vad orizontul nici curcubeul meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu