Ce bine e cand luna isi revarsa
razele ei palide la mine pe fereastra
cand te gasesc in pragul usii stramte
si inima incepe sa n-asculte.
Sa iti sarut lent si fir cu fir mustata
sa-ti mangai si sa-ti dezmierd dulce fata
si trupul tau, inalt, robust, puternic
sa-l dezvelesc incet pe intuneric...
Sa ma cobor apoi pe obrajori
sa simt si sa iti dau dulcii fiori
cand pleoapele cu dragoste ating
sa simt ca-ntregul corp tremurii il cuprind.
Trupul sa il simt dur , cum se-ncordeaza,
cum dragostea si pasiunea te tradeaza,
sa-ti ofer tot ce si eu mi-as dori
de tu vei fi ferice, eu voi fi.
S-apoi cand zorii luminosi apar
sa ma ridici pe culmi , sus, iar si iar,
ale extazului dulce, fierbinte
sa simti ceea ce inima mea simte.
Sa ne unim si-n inimi si in gand,
sa fim un singur corp, un singur trup
si in furtuna-nvolburata-a pasiunii
sa ne-aratam si noua ,sa aratam si lumii
ca dragostea nu e atat de scurta
in viata asta grea, aspra si cruda.
Si ca oricand, ca-i ziua sau sub tacerea lunii
noi vom aprinde impreuna FLACARA PASIUNII.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu