Nu as putea sa uit ranile timpului scurs,
nici un cuvant din versul scris sau plans,
iar gandurile ratacite ce urla-n a mea minte
ma-mpinge catre o iubire tacuta dar cuminte.
Nici umbra pasilor pe care noi i-am pierdut in noapte
nici spaima ce-mi zambeste printre suspine, soapte
ca timpul trece iutene uita sau ne pierde
si nici minciuna ce-ti citesc in ochiul viu si verde.
Dar as veni doar sa-ti arat ca drumul catre tine
ai sa-l descoperi doar privind increzator spre maine
dar nu iti agata privirea de aripi fluturande
prinde doar visul de-nceput si poarta-l inainte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu