Cand soarele de la apus va rasari
atunci sa stii ca dragostea mea s-ar sfarsi,
dar chiar si-atunci timpulml-as tine-n loc,
caci eu cu focul si iubirea nu ma joc.
Caci urme-ti lasa focul, rele , usturatoare
dar dragostea ne-mpartasita mai mult doare,
dar ce sa fac?! Asa e scris in cartea vietii mele
sa nu te caut pe pamant , ci printre stele...
Cat mi-as dori saud ca-ti fierbe sangele
si cat as vrea sa pot sa-ti mangai zilele,
sa gust, sa nu ma satur de sarutu-amar
sa iti dau viata mea si alte vieti in dar!!!
Si cu orice privire-aprinsa pe care eu ti-o cer
emotii patimase sa-mi transmiti, sa ma ridici la cer.
Si cu oricare mangaiere-ncinsa pe care o astept,
sa imi opreasca inima in loc, sau sa-mi sara din piept...
Si uite-asa, in ritmul viu al iubirii aprinse
cu ochii aprinsi de dorinta si cu tamplele ninse,
sa fim din nou sloiuri in aer si focuri pe pamant
iar glasul implinirii noastre sa zboare sus, in vant..
Si focul va renaste, asa, dintr-o scanteie
cand eu sub mangaierea ta n-am sa fiu doar femeie,
voi fi o doamna-n lume,amanta buna-n pat
si gospudina-n casa -asa cum ai visat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu