Si iar ma-ntorc cu gandul la magura cea grea
unde am strans sperante si-apoi tristeti in ea.
Acum imi pare-usor abisul negru, greu,
caci nu primesc raspunsul pe care-l astept eu.
In fantana nostalgiei din nou ma las scaldata
caci ciutura.i prea sus cu apa ei curata,
lumina-i prea departe cand ceata ai suflet
si bucurie nu-i, si inima-ti e urlet.
Dar viata o traiesc asa cum imi e scris
rareori sus pe culmi, dar mai des in abis.
ce ar mai fi de spus, decat ca imi doresc
sa fie fericiti acei ce ii iubesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu