vineri, 16 noiembrie 2012

DE M-AI DORI...

De m-ai dori asa cum te doresc,
de m-ai iubi asa cum te iubesc,
lumina rosie-a apusului de soare
se va aprinde-n fiecare floare

si le-as culege cu drag fir cu fir
si-as strecura si cate-un trandafir
sa impletesc cununa fermecata
ce ne-ar lega de-acum si viata toata.

Si tot ce ar hrani azi focul pasiunii
emotie, mister, priviri sub vraja lunii,
pe toate eu le-as strecura-n cununa
si-as face sa se bucure si trista luna.

Si-apoi cu mintea coplesita de senzatii
cand frenezia ne cuprinde-n gratii,
gemand a abandon si a dorinta
ti-as darui si inima si-a mea fiinta.

La toate acestea visez zi de zi
si pana-n clipa-n care tu vei sti
imi raman decat dorul si speranta
sa imi bucure si sa-mi aline viata.

SI CAT AS VREA!!!!

Aseara mi-ai trimis saruturi virtuale...
si cat mi-as fi placut toate de-a fi reale!!
Si nu numai saruturi mi-as dori de la tine,
ci ziua asta-ntreaga si poate si-a de maine.

Si-apoi cand se-nsereaza si pana-n zi lumina
tu sa imi fii amant, iar eu sa-ti fiu stapana.
Si de cu zori de ziua si pana-n asfintit
eu sa iti fiu amanta ,iar tu sa imi fii iubit.

Sa simti nevoia mea de-a fi vie, nebuna,
sau cand vreau sa iti cad in brate, calda, buna,
sa simti cum ma incing dupa sarutul tau,
sa vii si sa te am oicand in patul meu...

Si ziua dupa ziua si-apoi noapte de noapte
sa iti raman in suflet si-atunci cand sunt departe,
caci si eu de-s plecata de ani la departare
tu mi-ai intrat in suflet si altul loc nu are.


CINE-I VINOVAT?!

Doar tu esti vinovat ca mi-ai trimis in dar
priviri care ma ard, de jad si chihlimbar,
surasuri fermecate sau vorbe de amor,
atingeri si saruturi ce ma faceau sa zbor...

Doar tu esti vinovat ca-n focul tineretii
mi-ai daruit furia, betia voluptatii
si am trait din vise, din clipe dulci si moi
si am rescris cu flacari acest poem in doi...

Si-a palidei sclipire din dragotea ce-mi porti
de-as spune ca-i de vina, as mai inchide porti...
Si pentru tot ce-a fost sau ce azi voi simti
de vina nu esti tu,eu singura voi fi!

Si pentru ca azi sufar , ca sufletul ma doare,
as vrea sa imi spal vina cu lacrimi dulci-amare.
Iar daca te-am ranit, as vrea raul sa-ndrept
chiar de-n genunchi te rog si capul mi-l aplec.